mulțumesc de atâtea ori roșului
că i-a ținut compania sângelui
și pietrelor că mi-au amuțit lăncile...
veșnicia e o luntre de vicii și scântei literare,
o glandă ce secretă cenușă înfierbântată,
un scorpion ce se-ntoarce la viață ca Hristos.
gratiile cuștii în care mediteaza amanta-mi
e drumul ce și-l aleg pustnicii:
e dimineața ceaiul din cufere negre,
și e seara un plod ce se gudură ca un sunet lângă ureche.
amanta e sigură,
e "y" din cap până în picioare
e cântec de femeie goală și umedă,
amanta e palma care o apuc la miezul nopții-
vreau să mă crucificați pe oceane,
vreau să torc ca un ceas înfipt în lavă,
și vreau să ascult pieptul nevestei mele-
pentru câte ore îmi arunc acordurile,
pentru atâtea priviri în gelatină te ajung...
mi-e sete de tine amantă. mi-e frig fără "y".